Cum îți dai seama că ai nevoie de psihoterapie

Ai nevoie de psihoterapie atunci când felul în care te simți începe să îți limiteze viața: dormi prost de săptămâni întregi, grijile nu se mai opresc, te retragi din relații, muncești pe pilot automat sau simți că orice pahar e prea plin. Nu e nevoie de un diagnostic sau de o criză majoră ca să ceri ajutor. Regula simplă este aceasta: dacă suferința durează, se repetă sau te costă lucruri importante, e momentul unei discuții cu un specialist.

În cabinet văd des oameni care spun aceeași frază: "trebuia să vin de mult". Nu pentru că au greșit ceva, ci pentru că nimeni nu ne învață care sunt semnele că e cazul. Le trec în revistă mai jos, ca să le poți recunoaște la tine sau la cineva drag.

Ce e normal să simți și ce ar trebui să te pună pe gânduri?

Tristețea, frica, furia sau epuizarea sunt emoții normale. Apar ca răspuns la ce trăim: o pierdere, un conflict, o perioadă aglomerată. În mod obișnuit, ele vin, își fac treaba și trec, iar viața își reia cursul.

Semnalul de alarmă nu este emoția în sine, ci trei lucruri legate de ea:

• Durata: starea dificilă ține de mai multe săptămâni și nu dă semne că trece.
• Intensitatea: reacția e disproporționată față de situație, iar tu simți asta, dar nu o poți regla.
• Costul: începe să afecteze somnul, munca, relațiile sau sănătatea.

Dacă bifezi una sau mai multe dintre cele trei, nu înseamnă că e ceva în neregulă cu tine ca om. Înseamnă doar că sistemul tău de a face față a ajuns la limită și are nevoie de sprijin.

Care sunt semnele concrete că ar fi momentul să mergi la psiholog?

Fiecare om e diferit, dar există câteva semne care apar din nou și din nou la cei care ajung în terapie:

• Dormi prost de mai mult timp: adormi greu, te trezești noaptea sau te trezești obosit.
• Grijile se învârt în cerc și nu le poți opri, nici seara, nici în weekend.
• Te-ai retras din lucruri care îți plăceau: prieteni, sport, hobby-uri.
• Ești iritabil și sari la oamenii apropiați din lucruri mărunte, apoi te simți vinovat.
• Funcționezi, dar pe pilot automat: mergi la muncă, bifezi sarcini, dar nu mai simți aproape nimic.
• Corpul vorbește: tensiune în piept, noduri în stomac, dureri de cap sau de spate fără o cauză medicală găsită.
• Folosești tot mai des alcool, mâncare, ecrane sau muncă în exces, ca să nu simți.
• O experiență veche revine în minte, în vise sau în reacții exagerate la situații care o amintesc.

Niciunul dintre aceste semne, luat separat, nu pune un diagnostic. Împreună însă, spun o poveste: ceva din interior cere atenție. Despre felul în care experiențele vechi continuă să apese asupra prezentului am scris mai mult pe pagina despre psihoterapia traumei.

De ce amânăm atât de mult primul pas?

Aproape toți cei care ajung în cabinet au amânat, uneori ani întregi. Motivele se repetă și merită spuse cu voce tare, pentru că își pierd din putere când le privim direct:

• "Alții au probleme mai mari." Suferința nu e un concurs. Faptul că altcineva duce ceva mai greu nu face povara ta mai ușoară.
• "Ar trebui să mă descurc singur." Ne descurcăm singuri cu multe. Dar nimeni nu își scoate singur o măsea și nimeni nu ar trebui să își care singur, la nesfârșit, greutățile emoționale.
• "Dacă merg la psiholog, înseamnă că sunt slab." În realitate, a cere ajutor cere curaj. Cei care ajung în terapie sunt, de regulă, oamenii care au dus mult și vor să ducă altfel, nu cei care au renunțat.
• "Nu am timp și nu știu dacă funcționează." O ședință durează în jur de 50 de minute pe săptămână. Psihoterapia este una dintre cele mai studiate forme de intervenție în sănătatea mintală, iar pentru probleme frecvente precum anxietatea rezultatele sunt bine documentate.

Mai există un motiv, rar spus cu voce tare: frica de ce am putea găsi. E de înțeles. Tocmai de aceea terapia merge în ritmul tău, cu un profesionist care te însoțește, nu te împinge.

Cum arată de fapt primul pas?

Primul pas este mult mai mic decât pare de departe. De obicei înseamnă un mesaj scurt sau un telefon în care spui, în câteva cuvinte, ce te aduce. Nu trebuie să ai formulări clare sau concluzii. "Nu mai dorm bine și nu știu de ce" este un început perfect valid.

Urmează o primă ședință de cunoaștere. Acolo povestești cât te simți confortabil, pui întrebări și vezi dacă simți că te potrivești cu terapeutul. Potrivirea aceasta contează mult: cercetarea în psihoterapie arată constant că relația dintre client și terapeut este unul dintre cei mai importanți factori ai schimbării.

Abia apoi, împreună, stabiliți direcția: ce vrei să se schimbe, în ce ritm, cu ce metode. Nimic nu se decide peste tine.

Când e momentul să ceri ajutor?

Dacă te-ai regăsit în mai multe dintre semnele de mai sus, răspunsul cinstit este: acum ar fi un moment bun. Nu pentru că e o urgență, ci pentru că suferința netratată nu stă pe loc, ea se așază în obiceiuri, în relații, în corp. Cu cât o privești mai devreme, cu atât lucrul e mai ușor.

Iar dacă treci printr-un moment în care apar gânduri de a-ți face rău, nu aștepta nicio zi: sună la 112 sau vorbește imediat cu cineva apropiat și cu un specialist.

Pentru orice altceva, poți începe simplu: citește despre mine și felul în care lucrez, iar când simți că e momentul, scrie-mi câteva rânduri. Îți răspund personal și stabilim împreună primul pas, la cabinet în Sibiu sau online.