Se încarcă...
Inima bate să iasă din piept, aerul parcă nu mai ajunge, iar mintea strigă că se întâmplă ceva grav. Panica te poate înspăimânta, dar poate fi înțeleasă și liniștită.
De Dr. Psih. Aurelia Drăghici · Ultima actualizare: iunie 2026
Un atac de panică este un val brusc de frică sau disconfort intens care urcă rapid și atinge un vârf în câteva minute. Apare adesea fără un motiv evident, uneori chiar din senin, în timp ce conduci, stai la coadă sau te odihnești acasă. În câteva clipe, corpul trece de la calm la o stare de alarmă maximă, însoțită de senzații fizice puternice care par să confirme că ceva grav se întâmplă chiar acum.
În realitate, ceea ce trăiești este sistemul de alarmă al corpului care se declanșează la momentul nepotrivit. Este același mecanism care, în fața unui pericol real, ne pregătește să luptăm sau să fugim: inima accelerează, respirația se grăbește, mușchii se încordează. Doar că, în atacul de panică, alarma pornește fără un pericol pe măsură. Corpul reacționează corect la un semnal greșit.
Când atacurile devin recurente și apare teama constantă de a trăi un nou episod, vorbim despre tulburare de panică. Mulți oameni ajung întâi la camera de gardă, convinși că au o problemă cardiacă, și abia după investigații află că este vorba despre panică. Această confuzie este firească: senzațiile sunt reale și intense, chiar dacă originea lor este în sistemul nervos, nu într-o boală a corpului.
Un atac de panică se simte în tot corpul, deodată. Nu trebuie să le ai pe toate: deseori câteva dintre aceste senzații sunt suficiente ca episodul să fie copleșitor.
Important de spus: simptomele pot semăna cu alte afecțiuni, de aceea un consult medical este util pentru a exclude cauze fizice, mai ales la primele episoade. Odată ce inima și restul corpului au fost verificate, terapia poate lucra liniștit cu partea care ține de frică.
Atacurile de panică nu apar pentru că ești slab sau pentru că ceva e în neregulă cu tine. Ele se nasc dintr-un sistem de alarmă care a devenit prea sensibil, uneori după o perioadă lungă de stres, oboseală sau tensiune acumulată, alteori legat de experiențe mai vechi pe care corpul le-a reținut. Primul atac vine adesea ca un șoc, fără un declanșator clar.
Ce transformă un episod izolat într-o problemă persistentă este ciclul fricii de frică. După primul atac, mintea rămâne în alertă și începe să scaneze corpul după orice semn că s-ar putea repeta. O bătaie de inimă mai puternică sau o amețeală obișnuită sunt interpretate ca un nou pericol, ceea ce pornește din nou alarma. Așa se închide cercul: frica de panică ajunge să producă panica.
La aceasta se adaugă anxietatea anticipatorie, teama dinaintea unui posibil atac, și evitarea: începi să ocolești locurile, situațiile sau activitățile asociate cu un episod trecut. Pe termen scurt, evitarea aduce ușurare, dar pe termen lung îi confirmă creierului că acele locuri chiar sunt periculoase și îngustează, treptat, viața. Tocmai pe aceste mecanisme lucrează terapia.
Scopul nu este să te înarmezi împotriva panicii, ci să o înțelegi atât de bine încât să își piardă puterea. Lucrăm pe mai multe planuri, într-o abordare integrativă, adaptată la ce ai nevoie și la ritmul tău.
Terapia EMDR are o pagină dedicată, cu pașii unei ședințe: vezi cum funcționează terapia EMDR.
Atacurile de panică și anxietatea merg adesea împreună, dar nu sunt același lucru: anxietatea este o îngrijorare difuză, care durează, iar panica este un vârf brusc și intens. Multe persoane trăiesc ambele forme. Dacă te recunoști mai degrabă într-o stare de tensiune constantă, citește și despre terapia pentru anxietate.
Un atac de panică este un val brusc de frică sau disconfort intens care atinge un vârf în câteva minute, însoțit de simptome fizice puternice precum palpitații, respirație scurtă sau amețeală. Este sistemul de alarmă al corpului care se declanșează în absența unui pericol real.
Un atac de panică este profund înspăimântător, dar în sine nu pune viața în pericol și nu provoacă un infarct sau o pierdere a minții. Pentru că simptomele pot semăna cu alte afecțiuni, un consult medical este util pentru a exclude cauze fizice, mai ales prima dată.
Cele mai multe atacuri ating intensitatea maximă în câteva minute și se sting de obicei în 5 până la 20 de minute, deși senzația de epuizare sau de alertă poate rămâne mai mult. Anxietatea de dinaintea unui posibil atac poate dura, însă, mult mai mult.
Da, atacurile de panică răspund bine la terapie. Prin psihoeducație, tehnici de reglare și lucrul cu experiențele din spatele lor, frecvența și intensitatea scad, iar frica de frică se poate stinge. Ritmul diferă de la o persoană la alta.
Dacă panica îți îngustează viața, nu trebuie să o duci singur. Scrie-mi câteva rânduri despre ce trăiești, stabilim un moment și îți răspund eu personal.